OLTAR s. n. (Învechit și popular) Altar. Și întra-voiu cătră oltariul (altariul c, c², h) Dzeului. psalt. 82, cf. 100. Prorocii tăi uciseră și oltariul tău săpară. coresi, l. 25,7/7. Noe zidi un oltariu domnului. palia (1582), 37/16. Năvăli de în oltar un om de lovi pre împăratul. moxa, 391/9. Patriarhul... întră în oltariul besearecei. varlaam, c. 138, cf. eustrație, prav. 9/6. Și în sfîntul oltar deasupra preastolului, încă făcu un lucru minunat (a. 1654). gcr i, 172/22. Și vițăi pre oltari-ț vom aduce. dosoftei, ps. 171/16. Luîndu-l de mînă părintele Theodosie pînă l-au băgat în sfîntul oltar. ist.T. r. 4. Unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariu. neculce, l. 8. Păzea focul carele la oltariul boazii ardea. cantemir, hr. 97. Odăjdiile ceale învechite... să le îngropați în oltariu afund (a. 1702). gcr i, 346/16, cf. anon. car., gheorgachi, cer. (1762), 207. Rămase mucenicul neclătit în oltariu. mineiul (1776), 94^rl/4, cf. klein, d. 148. El nu ș-au clintit mîna sa, nici au aruncat cărbunii împreună cu tămîia preste oltariu înaintea idolilor (a. 1809). gcr ii, 204/34. A lui Venus biserică Oltarele își ridică. bărac, a. 78/2. Depunem înaintea oltarului tău prinosul recunoștinței noastre. marcovici, d. 155/9. Aurul ferit de oameni... nu era încă pe-a oltariurilor față. conachi, p. 297. Nu mai jărtfim pe oltar un miel. russo, s. 21, cf. POLIZU, ALEXANDRESCU, m. IV, CIHAC, I, 10, ii, 227, hem 927, ddrf, șăineanu, barcianu, alexi, w. Căci lauda fecioarelor Se aduce în oltar Pe sine domnului dar. șez. viii, .40. ◊ fig. Noi acmu-l priimim de oltariu adevărat pre h[risto]s viu, depreună cu nevăzuta d[u]mn[e]zeire (a. 1642). gcr i, 101/21; La piept ard cu libov mare Idoleștile oltare. bărac, a. 19/24. Să mai vărs o dată o lacrimă fierbinte P-al inimii-ți oltar? alexandrescu, m. 122. – PI.: oltare și (rar) oltaruri, (neobișnuit, m.,) oltari. – Și: oltariu s. n. – Din slavon. опътпрв.