OLOVANCĂ s. f. (Învechit și regional) Oală foarte mare. cf. oloi¹. Am trimis nește blide de plumbu stricate și nește talgere și o olovancă stricată, doar va afla să le schimbe pre altele noao (cca 1650). iorga, d. b. i, 80. – pl.:? – Și: olovoancă s. f. vaida. – Din rus. оловянка „cupă de cositor”.