OLOINIȚĂ s. f. (Regional) Teasc de ulei. [Semințele] se pun într-o petică sau un săculeț și se vîră în cutia oloiniței. pamfile, i. c. 237, cf. fd ii, 160. Oloinița e făcută din lemn. șez. viii, 93, cf. alr sn ii h 507, a v 14, vi 14. – PI.: oloinițe. – Și: oloniță (alr sn ii h 507), olorniță (dr. v, 98), uloiniță (alr sn ii h 507) s. f. – Oloi² + suf. -niță.