Definiția cu ID-ul 1378241:
Tezaur
OLOGIRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ologi. cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. Tata a alergat înnebunit cu arma în mîini, pînă la ologire. sahia, n. 15. – pl.: ologiri. – v. ologi.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Alextdr
- acțiuni