OLIVĂ s. f. 1. (Învechit și regional) Măslină. Cf. budai-deleanu, lex., lb. Oleiul ce se scoate din rodul acestei plînte... este mai ca și acel de olive seau măsline. ar (1829), 1322/26, cf. STAMATI, D., BARCIANU, SCRIBAN, D. Crească-ne olivele una cu legumele. teodorescu, p. p. 210. Mănîncă ghiorghinele și îngînă olivele, se spune despre cel care nu știe să aprecieze valoarea lucrurilor. cf. zanne, p. iii, 621. ♦ (Regional) Ulei de măsline. cf. lb, alr i 717/354, alr ii 3 653/353, 362. 2. Mică piesă de sticlă, de forma unui tub îngroșat la un capăt, folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului nazal. DL, DM. – PI.: olive. – Din lat. oliva, germ. Olive, fr. olive.