Definiția cu ID-ul 551348:
Enciclopedice
oligon subst. Semn vocalic suitor în muzica bisericească psaltică, ce urcă cu o treaptă sunetul precedent (o secundă în muzica liniară). – Din gr. oligon.
oligon subst. Semn vocalic suitor în muzica bisericească psaltică, ce urcă cu o treaptă sunetul precedent (o secundă în muzica liniară). – Din gr. oligon.