Definiția cu ID-ul 712777:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
olicău, olicauă, adv. – (Despre oameni) Care umblă brambura; vagabond, plimbăreț; care bate drumurile: „Ce-o fi făcând și pe unde umblă olicău?” (Bilțiu 1999: 165). „Toată noaptea am umblat olicău pe Obreje...” (Bilțiu 1990: 259). – Din ulicău (< uliță „drum rural”).