OLEAB s. n. (Regional) Acaret. v. olat (2). [Bondarii] își fac căsuicile lor prin paie, prin strașinile oleaburilor acoperite cu paie. marian, ins. 193, cf. conv. LiT. xLiv, 396. Am trecut la locul cuvenit îngrijirea caselor, mobilierul lor, oleaburi de prin curte. rădulescu-codin, m. N. 69. Bun era și el, dar mai bună era ea, fata, singură la părinți, oleaburi, acareturi, casă, vacă, boi. iovescu, n. 87. Și s-o tragă la casa, la averea, oleabul (cutăruia). Mat. folk. i, 689, cf. alrm ii/i h 295, com. din turnu măgurele. ♦ Locuință ciobănească, colibă (h iv 56); adăpost (i. cr. iv, 188, alr i 689/805). ♦ (Prin estul Olt., glumeț) Casă familială. chest. ii 54/81. – pl.: oleaburi. – Și: oleag (Mat. folk. i, 655), holeab (scriban, d.) s.n. – Etimologia necunoscută.