3 definiții pentru olcar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

olcar s [At: H IV, 255 / Pl: nct / E: ger Hohlkehle] (Reg) Unealtă cu care se fac scobiturile cercevelelor.

OLCÁR, olcare, s. n. (Regional) Unealtă cu care se fac scobiturile și muchiile cercevelelor.

OLCÁR, olcare, s. n. (Reg.) Unealtă cu care se fac scobiturile și muchiile cercevelelor.

Intrare: olcar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olcar
  • olcarul
  • olcaru‑
plural
  • olcare
  • olcarele
genitiv-dativ singular
  • olcar
  • olcarului
plural
  • olcare
  • olcarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

olcar

  • 1. regional Unealtă cu care se fac scobiturile și muchiile cercevelelor.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie: