7 definiții pentru olastiseală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

olastisea sf [At: GORJAN, H. I, 158/24 / Pl: ~eli / E: olastisi + -eală] (Îrg) 1 Lingușire. 2 Dezmierdare.

OLASTISEÁLĂ, olastiseli, s. f. (Învechit și regional) Dezmierdare, mîngîiere. Se sili... cu fel de fel de olastiseli ca să facă pe băiat să scoață măcar un grai din gura lui. POPESCU, B. III 125. El șezu lîngă mine, vorbindu-mi cu cele mai nobile cuvinte și pline de olastiseli, încît mă rănii grozav de dragoste cătră dînsul. GORJAN, H. I 158.

OLASTISEÁLĂ, olastiseli, s. f. (Înv. și reg.) Dezmierdare, mângâiere. – Din olastisi + suf. -eală.

olastiseală f. lingușire (în basmele muntene): cu fel de fel de olastiseli POP. [Origină necunoscută].

olastiseálă f., pl. elĭ (rus. u-lástitĭ, a linguși). Munt. Pop. Lingușire.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OLASTISEÁLĂ s. v. alintare, dezmierdare, flatare, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire, mângâiere.

olastisea s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. FLATARE. LINGUȘEALĂ. LINGUȘIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE. MÎNGÎIERE.

Intrare: olastiseală
olastiseală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olastisea
  • olastiseala
plural
  • olastiseli
  • olastiselile
genitiv-dativ singular
  • olastiseli
  • olastiselii
plural
  • olastiseli
  • olastiselilor
vocativ singular
plural

olastiseală

etimologie:

  • olastisi + sufix -eală.
    surse: DLRM