OLANDEZ, -Ă s. m., s. f., adj. 1. s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Olandei sau este originară de acolo; (la m. pl.) popor, națiune care locuiește în Olanda. cf. ist. am. 74^r /11, ddrf, barcianu. Aici se poate vedea pictura olandezilor și flamanzilor. SADOVEANU, O. IX, 239. 2. adj. Care aparține Olandei sau olandezilor, privitor la Olanda sau la olandezi, originar din Olanda. Solul englezu și olandezu. r. greceanu, cm ii, 204. Flotele vrăjmășăști nu fac nimic și să vede că mai mult să îmbrîncește una cu alta decît cu corăbiile olandeze. cr (1832), 353/40, cf. barcianu. S-a întîmplat... să fie anunțată o vizită a unor gazetari elvețieni, olandezi, danezi, spanioli. c. petrescu, î. ii, 66. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de olandezi (1). Olandeza, vorbită de 8 milioane de oameni. graur, i. l. 199. ◊ (Învechit) Galben olandez (și substantivat, m.) = monedă olandeză. Galbinii împărătești era 4 lei și 8 creițari, olandezi, 4 lei și 15 creițari, veneticii 4 lei și 20 creițari. dionisie, c. 166, cf. iorga, s. D. xii, 176. Olandezul... galbenul... leul (a. 1822). doc. ec. 261. 3. s. m. Nume dat unui soi de porumbel. cf. baronzi, l. 95. 4. s. f. Figură de patinaj. Cînd făcea „olandeze” se înclina atît de lin... încît avea impresia că se alintă pe aer. teodoreanu, m. ii, 220. – Scris și: (rar) olandes. baronzi, l. 95, h x 35. – pl.: olandezi, -e. – De la numele propriu Olanda. cf. fr. Hollandais, it. olandese.