3 definiții pentru olări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

olări [At: REV. CRIT. IV, 145 / Pzi: ~resc / E: oală] 1 vt A rotunji puțin la capete buștenii tăiați, pentru a-i transporta mai ușor. 2 vr (Trs; d. butucii roților de car) A se lărgi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OLĂRÍ vb. (SILV.) a teși, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)

OLĂRI vb. (SILV.) a teși, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)

Intrare: olări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olări
  • olărire
  • olărit
  • olăritu‑
  • olărind
  • olărindu‑
singular plural
  • olărește
  • olăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olăresc
(să)
  • olăresc
  • olăream
  • olării
  • olărisem
a II-a (tu)
  • olărești
(să)
  • olărești
  • olăreai
  • olăriși
  • olăriseși
a III-a (el, ea)
  • olărește
(să)
  • olărească
  • olărea
  • olări
  • olărise
plural I (noi)
  • olărim
(să)
  • olărim
  • olăream
  • olărirăm
  • olăriserăm
  • olărisem
a II-a (voi)
  • olăriți
(să)
  • olăriți
  • olăreați
  • olărirăți
  • olăriserăți
  • olăriseți
a III-a (ei, ele)
  • olăresc
(să)
  • olărească
  • olăreau
  • olări
  • olăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)