OJIVOI vb. IV. intranz. (Învechit, rar) A trăi, a viețui. Aduce și „ispisoc de pără și de rămas”... pentru vînzarea Nastăsiei Bărlădeanița, la Blănești, „pre unde au ojivoit de veaci” (a. 1661). bul. com. jst. iv, 170. ◊ refl. Pre unde s-au ojivoit [sic] de veaci (a. 1661). id. ib. 168. – prez. ind.: ojivoiesc. – Din slavon. оживати.