18 definiții pentru ojină ujină (2) ogină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oji sf vz ujină

OJÍNĂ s. f. (Regional) Moment al zilei situat la jumătatea timpului dintre amiază și asfințit; gustare care se ia în acest moment al zilei. După ce să săturară boii, iar îi înjugară și arară pînă la ojină. RETEGANUL, P. V 22. – Variantă: ujínă s. f.

OJÍNĂ s. f. (Reg.) Moment al zilei situat la jumătatea timpului dintre amiază și asfințit; gustare care se ia în acest moment al zilei. – Bg., sb. užina.

ojină (ujină) f. Mold. mâncare între gustare și cină. [Slav. UJINA].

ojínă și ujínă f., pl. ĭ și e (vsl. sîrb. bg. užina, rus. úzin, pol. južyna; ung. ozsonna, úzsonna). Ban. Trans. Mold. Cină pe la 4 ceasurĭ după amează. V. prînzișor.

ogi[1] sf vz ujină

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ojo[1] sf vz ujină

  1. Varianta de față este incorect tipărită în definiția principală: ojonă~ LauraGellner

ujină f. Mold. pela ujină, pela toacă. V. ojină.

ujínă, ujinéz, V. ojină, ojinez.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ojínă (-ni), s. f. – (Mold., Trans.) Gustare. – Var. ujină. Sl. (sb., bg.) užina (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 226), cf. mag. ozsona.Der. ojini (var. ujini), vb. (a lua o gustare).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ojínă, ojíne, s.f. (reg.) gustare la orele 4-5 după masă.

ojínă, s.f. – v. ujină („chindie”).

ojínă, ojine, (ojână, ujină), s.f. – Chindie (Bud 1908): „Când o fo pă la ojină” (Țiplea 1906: 416). – Din sl. užina.

OJÍNĂ, ojíne, s. f. (Trans. centr.) Pauză de masă foarte scurtă după-amiaza, la munca câmpului. (din magh. (reg. și lit.) ozsonna < sl.) [etim. Magy. Ért. Sz.]

ujínă, ujini, (ujână, ojină), s.f. – (reg.) Masa servită către seară, între orele 16.00 – 17.00 (Bilțiu, 1990); gustare servită între prânz și cină, în zilele lungi de vară (Hotea, 2006); chindie (Bud, 1908): „Când o fo pă la ojină” (Țiplea, 1906: 416); „Joi sara pe la ujină” (Calendar, 1980: 118); „Când era pe la ujină” (Memoria, 2001: 5). – Din sl. užina, cf. magh. ozsona, srb. ušina (Șăineanu, Scriban, DER, MDA).

ujínă, -i, (ujână), s.f. – Masa servită către seară, între orele 16.00 – 17.00 (Bilțiu 1990); gustare servită între prânz și cină, în zilele lungi de vară (Hotea 2006): „Joi sara pe la ujină” (Calendar 1980: 118); „Când era pe la ujină” (Memoria 2001: 5). – Din sl. užina, cf. magh. ozsona (DER).

UJÍNĂ, ujíne, s. f. (Banat) Gustare servită la ora zece înainte de masă. (din magh. uzsonna < sl.; cf. ojină) [etim. Magy. Ért. Sz.]

Intrare: ojină
ojină1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DAR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oji
  • ojina
plural
  • ojine
  • ojinele
genitiv-dativ singular
  • ojine
  • ojinei
plural
  • ojine
  • ojinelor
vocativ singular
plural
ojină2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oji
  • ojina
plural
  • ojini
  • ojinile
genitiv-dativ singular
  • ojini
  • ojinii
plural
  • ojini
  • ojinilor
vocativ singular
plural
ujină1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uji
  • ujina
plural
  • ujine
  • ujinele
genitiv-dativ singular
  • ujine
  • ujinei
plural
  • ujine
  • ujinelor
vocativ singular
plural
ujină2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uji
  • ujina
plural
  • ujini
  • ujinile
genitiv-dativ singular
  • ujini
  • ujinii
plural
  • ujini
  • ujinilor
vocativ singular
plural
ogină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.