OJIG s. n. (Prin Olt.) Senzație de arsură, pe tubul digestiv, însoțită uneori de greață; jărăgai. Avem să-l dăm în tărbacă pînă i-o veni ojic și o ameți. p. constant, r. 196, cf. i. cr. v, 280, plopșor, v. o. 12, candrea, f. 221. Cînd mănînci ceva care nu-ți prea place, îți vine ojic pe gît, arsură, jărăgai pe gît. arh. Olt. xxi, 271, cf. chest. viii 22/25, alrm ii/i h 182. – pl.: (rar) ojiguri. – Și ojic (pl. ojicuri ciaușanu, v. 184) s. n. – Din scr. ožeg „arsură”.