Definiția cu ID-ul 1379932:
Tezaur
OIEȘ s. m. (Prin Maram. și nordul Transilv.) Oier (1). Oieșu cată păcurar, se tocmește cu el și-l bagă. Apoi... să-nsîmbră cu alții să fie deplin boteiul. chest. v 24/92. Unii oieși... taie [urda] felii. ib.144/66, cf. 4/66, viii 51/27, MAT. DIALECT. I, 83. – PI.: oieși. – Oaie + suf. -eș.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Andra 18.
- acțiuni