oiagă, oiege, oieje, (uiagă, iagă), s.f. – (reg.) Recipient din sticlă de litraj mic; glaje, sticlă (Țiplea, 1906): „Plata noastră-i foarte mică / Numa-o iagă de pălincă” (Bilțiu, 1996: 72); „Numa-o-oiagă de horincă” (Calendar, 1980: 145); „Pus-am tri uiegi cu rum” (Memoria, 2001: 98). – Din magh. üveg „sticlă” (Scriban; Cihac, Galdi, cf. DER).