oiágă, oiege, oieje, (uiagă, iagă), s.f. (reg.) 1. Recipient din sticlă de litraj mic; glaje, sticlă: „Plata noastră-i foarte mică / Numa-o iagă de pălincă” (Bilțiu, 1996: 72). 2. Cleștar. ■ (top. mit.) Muntele de Oiagă = Muntele de cleștar: „Și să știi că atunci mi-i afla tu pă mine când îi vide Muntele de Oiagă” (Bilțiu, 2007: 115). – Din magh. üveg „sticlă” (Galdi, după DER).