OI interj. Ah, vai, of; ehei. Simeon prinse a rîde cu voie bună. – Oi, pan Zubovski, strigă el, fii vesel și petrece! SADOVEANU, O. VII 84. Oi, doamne, Davide, cum nu te mai astimperi! CREANGĂ, A. 24. ◊ (Precedat de un «d») D-oi, slujnică, draga mea, Ce horești așa cu jele în butul (= ciuda) dragostei mele. TEODORESCU, P. P. 84. D-oi bade-n ocolul tău Puteare-aș să umblu eu Tot cu mînile-n șolduri, Nu m-oi lovi de stoguri. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 461.