OGĂREȘTE adv. Ca un ogar, în felul ogarului; foarte iute. Caii lor săriră ogărește peste șanțurile înecate. galaction, o. 53. Șoimul vesel nechezea, Zborul iute-și răpezea, lepurește, ogărește. alecsandri, p. p. 113, cf. 81. Și-mi fugea iepurește Și-mi sărea ogărește. Mat. folk. 81. Dar nu fuge cum să fuge, Ci mi-și fuge ogărește. PĂSCULESCU, L. P. 172. – Ogar + suf. -ește.