OGURLIU, -IE adj. (învechit; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. Toți turcii ținea că este norocos, orguliu, împăratul acesta. IST. T. R. 58. Să trăiți, precum doriți, cucoane, și să vă fie sfîntul Vasili ogurliu, cum s-ar prinde. ALECSANDRI, T. 1 333. Pasărea asta gingașă nu mi se pare ogurlie pentru casa noastră. ISPIRESCU, L. 221, cf. 286, DDRV, SAINEANU. Cumperi la presente mai de timpuriu, De vrei să-ți ureze anul ugurliu. ap. șio II₁; 372, cf. ALEXI, w., tdrg. – pl.: ogurlii. – Și: ugurliu, -ie, ughiurliu, -ie (IST. T. R. 58), orguliu, -ie adj. – Din tc. oǧurlu, uǧurlu.