OGRĂDAȘ, -Ă s. m. și f. (Învechit) Persoană care slujea la o curte boierească. S-a tămplat mulți oameni, bătrâni și tineri, răzeși și streini..., Cărste Moldovan, ogrădaș, martur, Grigoraș Ciobotar (a. 1766). iorga, s. d. xxi, 263. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Se fuduleau în cămeșe din întîmplare curate chelarul, chelărița, lăptărița, surugiii, oamenii ogradași albi ca omătul și rași. russo, s. 21. – pl.: ogrădași. – Ogradă + suf. -aș.