OGODITOR, -OARE adj. (Învechit; și substantivat) (Persoană) care place, plăcută. Dulce ogoditoriu și milosirdu. cuv. d. bătr. ii, 215/6. Că Dumnedzeu răsipi oasele om ugoditorilor (celora ce să-mbuneadză oamenilor d); rușirară-se, că Dzeu defăimă ei. psalt. 102. – pl.: ogoditori, -oare. – Și: ugoditor, -oare adj. – Ogodi¹ + suf. -tor.