OGLINDITOR, -OARE adj. (Și substantivat; rar) (Persoană) care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. Ca orice artist realist, Aman este, înainte de toate, un partizan al adevărului, un oglinditor al lui. contemp. 1954, nr. 379, 3/5. – pl.: oglinditori, -oare. – Oglindi + suf. -tor.