*OGIVĂ (pl. -ive) sf. 💒 Arcadă formată prin intersecția a două arcuri de cerc care se întîlnesc în vîrful unei verticale ridicate la o depărtare egală de centrele lor respective; ogiva e caracteristica monumentelor medievale din Occident construite de pe la mijlocul secolului al XII-lea pînă pe la mijlocul secolului al XVl-lea (🖼 3422): acea casă este de stil mauresc, cu uși în ogive sculptate (ALECS.) [fr.].