OGIVAL, -Ă, ogivali, -e, adj. în formă de ogivă, ca ogiva. V. gotic. În stingă o fereastră ogivală care se deschide și dă asupra pieței din mijlocul castelului. DELAVRANCEA, O. II 145. Stîlpi rotunzi...pe care se sprijineau, de patru părți, niște boite ogivale. ODOBESCU, S. I 442.