Definiția cu ID-ul 1380625:
Tezaur
OGARNIC, -Ă adj. (Despre cai) Ca ogarul, cu însușiri de ogar; sprinten, vînjos. cf. ogăratic. cf. barcianu, alexi, w. Un cal de soi ogarnic deprins a vîna ciute. alecsandri, p. iii, 228. Cal ogarnic. damé, t. 44 [bis]. – pl.: ogarnici,-e. – Ogar + suf. -nic.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de AlecsandraRI
- acțiuni