OFUSCAT, -Ă adj. Jignit, supărat. Miron Iuga nu era convins de loc, dar cu atît mai ofuscat. rebreanu, r. i, 257. L-am privit numai (cu regalitate ofuscată) – știi cum, pot eu să pun la punct un om cu o privire, h. lovinescu, c. s. 62. (fig.) Adjectivele își întorceau spatele, ofuscate că s-au aflat în asemenea companie. c. petrescu, o. p. i, 257. – PI.: ofuscați, -te. – v. ofusca.