oftoíh, V. octoih.

OCTOIH (pl. -huri), Ⓟ OHTOIC, OFTOIC (pl. -curi) sn. 📝 ⛪ 1 Carte bisericească ce cuprinde cîntările din fie-care zi a săptămînii și care se cîntă regulat pe opt glasuri; fie-care săptămînă conține un glas, așa că octoihul se termină după opt săptămîni, potrivit celor opt glasuri bisericești, iar după aceea reîncepe din nou, repetîndu-se tot anul (🖼 3412): maica preoteasă, cînd cînta preotul glasurile din octoih, îl asculta cu drag (ISP.); dimineața buchile, oftoicu și psaltirea; după prînz, psaltichia (I.-GH.) ¶ 2 pr. ext. Cîntare, cîntec: răsuna mahalaua, cînd începea a dura la ohtoicuri (ALECS.) [gr. δχτώηΧος].

octoíh, oht-, oft- și -íc n., pl. urĭ (ngr. okto- și ohtothos, d. októ, ohtó, opt, și thos, vgr. ethos, sunet, ecoŭ). Colecțiunea cîntărilor bisericeștĭ (de sfîntu Damaschin) pe opt glasurĭ (melodiĭ). Se cîntă cîte un glas pe săptămînă. Fig. Litanie, discurs prea lung. V. osmoglasnic, anghilest.