OFTICAT², -Ă adj. 1. (Popular) Ofticos (1). Nu intrați acolo că e ofticată. stănoiu, c. i. 203. ◊ fig. Muri [Filip al II-lea]... lăsînd finanțele secate, armata demoralizată, teritoriul dezmembrat, națiunea ofticată. hasdeu, i. v. xvi. Vin de vezi cum o să mor Ofticat și plin de dor! teodorescu, p. p. 288. 2. (Regional, despre cai) Cu oftică (2), ofticos (2). Cf. alr i 1657/556, 558. – Pl.: ofticați, -te. – Și: (Mold.) oftigit, -ă (alr i 1657/558), ofticigit, -ă (ib. 1657/556); (Olt.) osficat, -ă (ciaușanu, v. 185, id. gl.) adj. – V. oftica.