OFTAT (pl. -aturi) sn., OFTĂTURĂ (pl. -turi) sf. Respirațiune puternică, adîncă și lungă, pricinuită de o durere morală, suspin: numai cîte un oftat din vreme în vreme îmi ridica pieptul (GN.); Iartă-i, Doamne, păcatul Cui a făcut oftatul (IK.-BRS.); oftăturile, blestemele mele, numai milostivul Dumnezeu le-o fi știind (LUNG.).