OFICIALITATE, (1) oficialități, s. f. 1. (La pl., sau la sg. cu înțeles colectiv) Autoritățile dintr-o țară, dintr-un oraș; reprezentanții unei autorități. Dacă oficialitatea n-a fost în stare să oprească nenorocirea, măcar piedici să nu-mi puie! REBREANU, R. II 229. 2. Caracter oficial; calitate, ținută, atitudine oficială. Cu un soi de obraznică oficialitate în mișcări, hui făcu semn să mă opresc. HOGAȘ, M. N. 56. – Variantă: (învechit) ofițialitate (RUSSO, S. 76) s. f.