OFIȚERESC, -EASCĂ adj., s. f. 1. adj. Care aparține unui ofițer (I 1), de ofițer, ca al ofițerilor, caracteristic ofițerilor. Un cal ofițiresc. țichindeal, f. 106/6. Rangul ofițiresc. buletin, f. (1833), 76¹/20. Eu mă-nchin cu plecăciune și mă recomanduiesc Cu nume Panaiotache, cu cinu ofițeresc. facca, în pr. dram. 109, cf. ddrf, șăineanu, barcianu, tdrg. Țin în grajd numai cai ofițerești. camilar, n. ii, 456. 2. s. f. (De obicei art.) Numele unui dans popular în ritm de sîrbă. cf. varone, d. 120, corn. din Țepeș vodă. – cernavodă. – PI.: ofițerești. – Și: (învechit) ofițiresc, -ească adj. – Ofițer + suf. -esc.