OFERTANT s. m. Persoană care face o ofertă (1). Dar îndată ce ofertele au căzut, ofertanții, pe culoare, și-au denunțat prețurile. sadoveanu, o. ix, 324. Revocarea nejustificată a ofertei de către ofertant atrage pentru acesta obligația de a repara paguba produsă acceptantue lui. pr. drept, 296. Era totuși interesată să se ivească ofertanți. călinescu, s. 178. – pl.: ofertanți. – Oferta + suf. -ant.