ODRĂSLI vb. IV. Intranz. (Învechit și popular) 1. A da mlădițe, a lăstări, a încolți; p. ext. a înmuguri, a înverzi. Dintru toți copacii numai făstăcul, tăindu-să, cu totul piari și nu mai odrăslește. herodot (1645), 323. În vie era trei vițe, și ea odrăslind era scoțînd vlăstare și broboanele strugurilor coapte. biblia (1688), 30¹/46. Căldura soarelui din grăunțele putrezite spicele verzi a odrăsli face. cantemiR, ist. 229. Dintr-un grăunțu sămănat ies trei sute. Și trestie odrăsleaște ca aceaia ce s-au arătat. aethiopica, 67^r/22. Săcara mai mult să fie grăpată decît arată, fiindcă așa numai odrăslește. i. ionescu, c. 180/21, cf. i. golescu, c., lb, polizu. Cireșul odată tăiat nu odrăslește mai mult. maRian, i. 181. O vină din rădăcinile lui... a odrăslit aici. stancu, R. a. i, 146. Să vă bucurați unul de altul Cum s-a bucurat Aron proorocul, Cînd i-a odrăslit în mînă toiagul. pop., ap. gcb ii, 316. Frunză verde liliac, Bată-l Vina de gîndac, C-au mîncat frunza de fag; N-au lasat să odrăslească, Fetele să se umbrească. sevastos, c. 83. Rădăcin-a odrăzlit, Mîndră floare a-nflorit. hodoș, p. p. 92, cf. șez. xx, 55, arh. Olt. XXI, 271, alrm ii/i h 194, alr sn i h 98/250. Din rădăcina cea rea Odrăslește smicea rea. pann, p. v. i, 61/5. Copaciul va să odrăslească, și bruma nu-i dă pace. zanne, p. i, 148. ◊ tranz. fact. Dumnezeoaia Athina pentru ce i-au dat biruința? Pentru ce i-au dat atîta puteare? Pentru că au odrăslit măslinul. beldiman, n. p. i, 184/4, cf. alexici, l. p. 25. ♦ Tranz. A da naștere, a produce, a rodi. Și iarăși unde firea copaci nu au odrăslit, oamenii, cu feliurimi de meșteșuguri și munci, păduri întregi au sădit. golescu, î. 143. (Cu complementul intern) Să crească, Să înflorească, Odrasle să odrăslească. teodorescu, p. p. 171. ◊ Absol. Și-a văzut floare foarte frumoasă... S-a socotit s-o răsădească În grădina împărătească, Ca frumos să înflorească Și să odrăslească. șez. iii, 42. ◊ (În contexte figurate) Sufletul tău ca un pămînt plin de umezeală, luînd sămînță cuvîntătoare, au odrăslit spic. mineiul (1776), 96^r2/19. Unde ai văzut munți pietroși neroditori să odrăslească florile faptelor bune? molnar, ret. 44/2. ◊ Fig. [Limba românească] odrăslea ramuri nouă din tulpina sa. conv. Lit. vii, 332. 2. A se ivi; a crește, a se dezvolta. Vița lor nu din cea elinească să fie odrăslit. cantemir, hr. 100. Rodul cel bun sau cel rău, carele odrăsleaște întră cei mai mici. maior, d. 19. Popoare vechi s-au risipit, iar altele au odrăslit și s-au ridicat pe sfărămăturile lor. vlahuță, o. a. 409. ◊ Fig. S-au văzut că suma... au ajuns la o foarte mare înpuținare, care aceasta au odrăslit și din întîmplările trecutei răzmiriți. cabagea, în tes. ii, 371. Vei trimite extract la vistieriie... ca să să cunoască învederat din care pricină va odrăsli orice neasemănare celui dă acum extract (a. 1819). doc. ec. 219. Inimi în care odrăslește duhul vrajbei și al răzvrătirii. negRuzzi. s. i, 274. Poemul acela în proză odrăslește astăzi și-n prezenta suită de elegii. perpessicius, m. iv, 21. Are să odrăslească și pentru noi binele. camilar, n. i, 21. ♦ A se naște, a se crea, a se zămisli. Fecioara maica..., văzînd spînzurat pre cruce pre cel ce au odrăslit dintr-însa..., tînguindu-se ca o maică, striga. mineiul (1776), 76^r2/21. Cine nu știe că Ștefan dintr-acea domnească rădăcină au odrăslit, care pe pămîntul Moldovii cu înalte vrednicii l-au umbrit? (cca 1770). arhiva r. i, 41/8. Dintr-însul odrăsliră Rexenor și-Alcinou. murnu, o. 111. Sate odrăsliră din vetrele brazilor tăiați. galaction, o. 254. Din cei drepți au răsărit Și frumos au odrăslit, Din Ioachim și din Ana. șez. viii, 41. ◊ Tranz. Laodameia-ndrăgită fiind de cumintele Zeus, A odrăslit pe Sarpedon. murnu, i. 122. Să trăiască, Să-nflorească, Coconași să odrăslească. galaction, o. 71. – Pronunțat și: odrăzli. – prez. ind.: odrăslesc. – Și: (învechit) odrisli vb. IV. cod. Silv. 27. – v. odraslă.