ODOVANIE s. f. 1. (Învechit) A opta zi (sau toată săptămîna care urmează) după o sărbătoare mare. v. octavă. De la crăciun în opt zile este odovania praznicului. cod. vor., ap. cade. Odavaniia sv[i]ntelor b[o]goiavlenii. dosoftei, v. s. ianuarie 13^r/7. Sîmbătă după odovaniia praznicului înălțării la pomenirea strămoșilor din veac (a. 1855). cat. man. ii, 260, cf. polizu, cihac, ii, 225, ddrf, gheție, r. m. 2. (Regional) „Exterminare, nimicire, pieire” (Ciubăncuța – Dej). coman, gl. Bou-sur a căpătat numele de zimbru, care s-a păstrat în limba noastră pînă la odovania lui. id. ib. – pl.: odovanii. – Și : odavanie s.f. – Din slavon. отндаииэ.