ODOROB s. n. (Regional) Coș de nuiele în forma unui trunchi de con, fără fund, care servește la pescuit în ape puțin adînci. cf. șăineanu, d. u. [Crapul] se prinde și cu tot felul de instrumente mai mici precum e odorobul sau coșul orb, ostia, capacul. antipa, f. i. 114, cf. id. p. 396, 532, 670, h ii 319, vii 69, 483, an. Dobr. Iv, nr. 2, 101, alr i 1735/954, 980. – pl.: odoroabe. – Și: odorog (alR i 1 735/986), hodorob (ddrf, antipa, p. 533), hodorog (cade, da, scriban, d.) s. n.; odoroabă (scriban, d.), hodoroabă (id. ib.) s. f. – Din rus. удорба „oală spartă”.