ODORIFERANT, -Ă adj. (Învechit) Odorant. cf. NEGULICI. Plante odoriferente. BREZOIANU, a. 208/5. Ierburi odoriferante. MAN. SĂNĂT. 317. Covoarele s-au scuturat, s-au curățit lămpile și lustruit parchetele cu un fel de ceară foarte odoriferantă. CARAGIALE, O. VII, 449. – pl.: odoriferanți, -te. – Și: odoriferant, -ă adj. – Din fr. odoriférant.