ODORANT, -Ă adj. Care răspîndește un miros, în special plăcut; parfumat, mirositor; odorifer, odoriferant, (învechit) odorat². Oleuri mirositoare (odorante). CORNEA, E. II, 48/23, cf. BARASCH, I. N. 238. O grădină plină de variabile flori frumoase și odorante. ISIS (1859), 54²/35. Floarea asta albă atît de odorantă noi o numim mătăcină. NEGRUZZI, S. I, 101, cf. 100. Meri, cu merele roșii..., Mișcă în vînt frumoasele, mari, odorantele roade. EMINESCU, O. IV, 179, cf. ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. ♦ (Tehn.; despre o substanță) Care conține odorizanți. Rafinăria nr. 7 din Brazi produce anual circa 100 000 tone de etil mercaptan – produs odorant necesar detectării gazelor naturale din instalatii și conducte. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 856. – PI.: odoranți, -te. – Din fr. odorant.