ODOACĂ adv. (Învechit) 1. Chiar (și), pînă și. De-atuncea-s 70 de ai și mai bine odoacă. DOSOFTEI, v. S. octombrie 83^v/32. Hi-mi-aș dat toată avearea odoacă... să mă isțelească. id. ib. noiembrie 112 ͬ/20. 2. Sigur, desigur, cu siguranță. Și să hie mai avut vreame cevași Timuș, nici o mănăstire n-ar hi hălăduit neprădată odoacă. M. COSTIN, o. 159, cf. 180, 257. – Etimologia necunoscută.