ODIHNĂ, Ⓟ ODINĂ, †HODINĂ: să vor veseli și să vor duce spre odihna și spre răpaosul cel ceresc (VARL.); ne așezăm la puțină hodină pe un brad bătrîn (SAD.); sf. 1 Încetare de mișcare, de lucru, repaus; a-și pierde odihna, a-și pierde somnul, a nu mai putea dormi; a se da odihnei, a se culca; ⛪ odihna de veci, moartea ¶ 2 Liniște, calm desăvîrșit al sufletului, tihnă ¶ 3 💒 Suprafață așezată din distanță în distanță între treptele unei scări ce duce de la un cat la altul sau unde începe fie-care etaj ¶¶ C. NEODIHNĂ: foamea, frigul, neodihna și examenele zilnice... mă adusese la o disperare amară (I.-GH.) [odihni].