ODIHNIT¹, -Ă adj. 1. Care și-a recîștigat energia, care și-a refăcut puterile (prin întreruperea temporară a activității sau prin somn). cf. ddrf. Am să mîn eu caii!... – Numai să băgați de seamă să nu vă răstoarne că-s hodiniți și buiestri. rebreanu, i. 137. Odihnit cum sînt acuma n-am fost, draga mea, nicicînd. eftimiu, I. 125. El odinit cum era, Cu calul înainte fugea. MAT. folk. 66, cf. alr ii 3114/886. (Fig.) Armele lui odihnite Și oștile lui pornite Pre oastea Agrippii încă o au luat supt a sa brîncă. bărac, ap. gcr ii, 238/3. ◊ (Substantivat) Și așa, cel dintăi [olăcar] merge un conacu și dă cărțile la cel odihnit, și celalant, iarăși, le dă la altul. herodot (1645), 453. 2. (Învechit) Liniștit, calm. Vâzîndu-te că ai mers, toată țara este odihnită. ist. ț. r. 68, cf. lb. Fii odihnit că negreșit mă voi ținea de cuvînt. gorjan, h. i, 28/4, cf. Ii, 103/2, polizu, barcianu, alexi, w. ♦ Împăcat (cu ceva), mulțumit, satisfăcut. Oameni... odihniți și împodobiți cu de toate bunătățîle. dosoftei, v. s. noiembrie 147^v/25. Ieșirea mea de acolo n-au fost cu voia mea; eram odihnit cu atîta. antim, p. xxv. Ei nici cu această [judecată] nu s-au ținut odihniți (a. 1764). uricariul, x, 191. Voința noastră iaste pentru ca se fiți cu toții odihniți (a. 1782). iorga, s. d. i, 123. Femeaia va arăta că rămîne odihnită pentru lucrul zestrii sale ce s-au înstreinat. pravila (1814), 121/19. Nădăjduim că vom săvîrși întocmirea sloboziilor cu bună orînduială și vor rămînea și lăcuitorii odihniți (a. 1818). doc. ec. 192. ♦ (Adverbial) În chip comod, confortabil. Baba... iar se mai gîndea, ofta și mișca, să-și potrivească oscioarele mai odihnit, geaba! nu putea măcar ațipi. CARAGIALE, O. II, 245. – pl.: odihniți, -te. – Și: (regional) hodinit, -ă, odinit, -ă adj. – v. odihni.