ODATĂ² adv. 1. Într-un timp nedeterminat; cîndva: a) (în legătură cu verbe la trecut) odinioară, mai demult. Au fost odată un boiarin carele fu scos și gonit den locul lui. prav. 231, cf. 283. Veacuri nu vor putea șterge din aducerea aminte a unii bucurii ce au cîștigat omul odată. KOTZEBUE, U. 12^r/1, cf. CLeMENS. Nu-ți aduci aminte că ne-au cetit odată tata întru o carte unde zice că acolo să găsăsc de acești sălbatici. drăghici, r. 159/15, cf. 3/12. Gîndul meu zburînd colindă... Și mai nimic nu găsește să fi rămas nesmintit. Din ceea ce-au fost odată. conachi, p. 212. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor odată frumoși poate. negruzzi, s. i, 6. Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armură, Ce un uriaș odată în războaie a purtat. alexandrescu, m. 16, cf. 10. Marșul lui Napoleon... L-am auzit odată din cobza lui Barbu. alecsandri, t. i, 47. A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată. eminescu, o. i, 167, cf. 83. Era odată o capră, care avea trei iezi. creangă, p. 19, cf. 168, caragiale, o. iv, 133. A fost odată un împărat, mare și o împărăteasă. ispirescu, l, 1. Aici a fost odată capitala Olteniei. vlahuță, r. p. 8, A fost pe-aici odată unul Horea. beniuc, v. 95, cf. alr ii 3111/64, 325, a v 34. Știam să cos eu, odată, Cînd eram la mama fată. zanne, p. iv, 471; b) (în legătură cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) la un moment dat, într-o bună zi, cîndva; (învechit și regional) oarecînd. Ș-ei vre să-ți dai măria ta sama odată, și nu-i pute. neculce, l. 101. Sîngele de martiri e plantă ce rodește Curînd, tîrziu, odată, dar însă nelipsit. alexandrescu, m. 26, cf. eminescu, o. iv, 79. Nu-ți face și d-ta atîta inimă rea, că odată avem să mergem cu toții acolo. creangă, p. 31, cf. 200. Regret și eu că nu ne cunoaștem încă personal, dar să sperăm că odată tot ne vom cunoaște. caragiale, o. vii, 303. Din casa voastră, unde-n umbră Plîng doinele și rîde hora, Va străluci odată vremii Norocul nost al tuturora. goga, p. 11. Vor fi și-aici odată palate și grădini. eftimiu, î. 147. Tot vei fi odată, zău, Tu a mea și eu al tău! jarnik-birseanu, d. 60, cf. 190. Curcubeta încă merge cît merge deasupra apei, apoi dar odată să cufundă. zanne, p. iii, 537. ◊ (Cu verbe la alte timpuri decît viitorul) Iar cînd-au fostu odată, au priceput franțojîi că li să despecetluiescu cărțile. neculce, l. 124. ◊ Expr. Odată (și) odată = a) cîndva, demult de tot, de foarte multă vreme. Odată ș-odată a fost mîndreța satului. sadoveanu, o. iii, 139; b) într-o bună zi, cîndva, mai curînd sau mai tîrziu. Lui Euristeu, vezi, îi băgase în cap Junona că Ercule, odată, odată, are să-l dea jos de pe scaunul împărăției. ispirescu, u. 33. Norocul te-a adus și pe tine, fala maichii – răspunse baba – că odată, odată, o să ai nevoie de ajutorul babei. vissarion, b. 169, cf. 328. Poate odată și-odată am să plec pe un timp mai lung, poate pentru totdeauna. davidoglu, m. 27. Cu ăștia, o s-avem odată și-odată O răfuială ! deșliu, g. 10. 2. În sfîrșit, în cele din urmă. Să cunoaștem odată că numai virtutea are dreptul de a se socoti și a fi cu adevărat fericită. marcovici, c. 18/9. Măi motane, ...De-ar fi-n lume-un stat de mîțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i sărmane! eminescu, o. i, 48. Ia mai sfîrșește odată cu lupul cela; altăceva n-ai de vorbit? creangă, p, 123. Acum de ne-ar da odată, ce ne-ar da, zise Flămînzilă, căci mă roade la inimă de foame ce-mi e. id. ib. 259. Isprăviți mai degrab și haideți odată. caragiale, o. vii, 5. De s-ar termina odată. h. lovinescu, t. 96. De-aș vedea ușa crăpată, Să mă văd afară odată. Mat. folk. 1364. 3. (Popular) Fără întîrziere, îndată, imediat, numaidecît; brusc, deodată. Părea că odată va să soarbă pre israilteani. calendariu (1814), 109/25. Vede... un boț de mămăligă. Atunci, bucuria dracului: odat-o și hălește și nu zice nemica. creangă, p. 145, cf. ispirescu, l. 39. Vulpea... cum află că am puișori, odată vine și-mi poroncește, ca în casa ei, să-i dau cîte un pui, să-l ospăteze. șez. iii, 186, cf. iv, 199. Nici vorba n-o isprăvea... Ș-odată că mi-l prindea, Cot la cot că mi-l lega. bibicescu, p. p. 326. Mumă-sa odată (îndată) îl luă de după cap și-i zise. com. sat. v, 93, cf. alr i 322, ib, 328/305, a iii 5. 4. (Regional) Pînă una-alta, deocamdată (Cristești – Pașcani). cf. Mat. folk. 1427. Sara bună... Mulțămesc de cinste odată! ib. – Și: (regional) hodată adv. alr ii 3 111/605. – O (art. nehot.) + dată.