ODAGIU s. m. 1. (Învechit) Odăiaș (1). v. ușier, aprod. Toți surugiii poștiilor i ceauși, rotari, dîrvari, odagii, becheri, fînari și orzari să fie casele lor slobode. CR (1833), 95¹/41. Salariul unui odagiu a 63 lei pe lună. I. IONESCU, D. 110. Să vie odagiul. SĂGHINESCU, V. 97. Ce mai funcție! Odagiu la primărie, slugă la dîrloagă. ap. TDRG. 2. (Învechit) Odăiaș (2). Lei 24 de la 12 portărei cu leafă, cu un odagiu cîte 2 lei unul (a. 1776). URARIUL, XIX, 331, cf. POLIZU, ȘIO II_i, 275. 3. (Învechit) Slugă la ciobani (ȘĂINEANU, BARCIANU, ȘIO II_I, 275, ALEXI, W.); păstor (DDRF). Cf. odăiaș (3). 4. (Regional, în forma odăgiu) Îngrijitor de vie (Ghilad – Timișoara), ALR II/36. – pl.: odagii. – Și: odăgiu s. m. – Din tc. odaci.