OCĂCĂI vb.IV. intranz. (Despre broaște) A orăcăi. Cf. lb, polizu, cihac, ii, 223, ddrf, ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., h VI 8, 182, vii 29, 209, ix 308, alr ii 6220/105, 219, 414, 682, 812, 928, a ii 4. ♦ (Despre rațe, de obicei în forma ocăi) A măcăi. Atunci două rațe grase, pîntecoase trecură ocăind deasupra capului meu. gane, n. ii, 182, cf. h i 22, 35, iii 290, vi 3, 8, vnij 120, 127, 142, 169, 306, viii2 61, 115, 165, 182, 282, x 316, 413, 507, 583, a vi 16, 26. – prez. ind. pers. 3: ocăcăiește și ocăcăie. – Și: ocacai (h xvii 391), ocîcîi (ib. xvii 269), ococăi (ib. ix 308), ococai (dr. ii, 122), ocăi, ocai (id. II, 132), ocîi (ib. II, 132), ocăni (lungianu, cl. 230, prez. ind. pers. 3 oacăne) vb. IV. – v. oacaca.