OCUPAT, -Ă adj. I. 1. (Despre teritorii, orașe etc.) Cucerit de o armată străină; stăpînit de o putere străină. cf. BARCIANU, ALEXI, W. Știu că... are un rînd de case și o moșioară în teritoriul ocupat. C. PETRESCU, Î. II, 68. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile, despre posturi etc.) Stăpînit, deținut (temporar) de cineva. Toate mesele erau ocupate. REBREANU, I. 242. Grăbit... [patronul] îi răspunse: „La noi e ocupat tot locul”. MIREA, C. II, 10. (Scrie cu litere mari și pe măsură ce scrie, rostește cuvintele): Ocupat... Besetzi. Cum s-o fi zicînd pe englezește ocupat? SEBASTIAN, T. 39. II. (Despre persoane) Care are mult de lucru, cu multe treburi; preocupat, absorbit, prins, (învechit) cuprins. Era o zi de vară senină și frumoasă. Ce îndeamnă pre tot omul să fie ocupat. MUREȘAN, P. 117/2. Așa ocupat cum am văzut că sînteți, nu mai am curajul a veni de-a dreptul la dv. ca să vă deranjez. CARAGIALE, O. VII, 239, cf. DDRF, ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. La lecțiile mele asista de multe ori doamna Roxana Ceaur și rareori... și foarte ocupatul ei tovarăș. GALACTION, O. a. I, 161. N-am timp și-s tare ocupată. SADOVEANU, O. X, 607. – pl.: ocupați, -te. – Și: (regional) acupat, -ă adj. T. DINU, Ț.O. 135. – v. ocupa.