OCULTISM s. n. sg. Concepție obscurantistă, după care în natură ar exista forțe supranaturale, misterioase, cu care unii oameni inițiați ar putea comunica; p. ext. totalitatea riturilor legate de această concepție. Se pasionă de ocultism și crezu că metodele științifice se pot aplica la pretinse fenomene misterioase. CĂLINESCU, S. 389. – Din fr. occultisme.