OCULTAȚIE s. f. Interpunere temporară a unui astru opac între un astru luminos și un observator. Eclipsele totale de soare sînt ocultații provocate prin interpunerea lunii între soare și pămînt. DL, cf. DM, DER. – PI.: ocultații. – Și: (învechit) ocultatiune s. f. DRĂGHICEANU, c. 4. – Din fr. occultation.