Definiția cu ID-ul 1378896:
Tezaur
OCULAȚIE1 s. f. (Jur.; latinism învechit, Transilv.) Descindere (a magistratului) la fața locului pentru examinarea personală a unui fapt. Cf. alexi, w. – Pl.: oculații. – Și: oculațiune s. f. gheție, r. ,m., alexi, w. – Din lat. med. oculatio, -onis.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de ClaudiaGeorgiana
- acțiuni