OCTOMBRIE subst. sg. (Și în sintagmele luna octombrie sau luna lui octombrie) A zecea lună a anului, care urmează după septembrie; (popular) brumar, brumărel. M[e]s[e]ța octo[m]vrie. paraclis (1639), 253. Sămî[n]ța care să samănă de toamna, sînt aceaste zile mai bune: la septemvrie... și la octomvrie 3, 4, 12 (a. 1733). gcr ii, 27/4, cf. 58/21. Luna lui octovrie. mineiul (1776), [prefață] 1/2. Iată, pă la începutu lui octomvrie, să ivi dăspre Focșani un Ilie Lepușneanul. dumitrache, ap. gcR, ii, 126/26. În 24 octombrie mai toată noaptea au fulgerat. șincai, hr. ii, 272/24, cf. budai-deLEANU, LEX., Lb, KoGĂLNICEANU, S. 199, POLIZU. Ȋntr-o dimineață din luna octombre, anul 1814, un june... sta în scara caselor marelui postelnic. filimon, o. i, 99, cf. CIHAC, i, 185, ii, 224, DDRF, ȘĂINEANU, BARCIANU, TDRG, ALEXI, W. Era prin octomvrie. La poartă, un plop bătrîn îți chema, fără să vrei, ochii spre cer. bassaraBESCU, v. 16, cf. DENSUSIANU, Ț. H. 115, ALR I 209, alr ii 2 416/812, 876, a ix 5. ◊ (Ȋn contexte figurate) Octombre-curtizană pală, cu-obraji fardați Și buze supte, ...a poposit în parcul cu-alei cotite. minulescu, v. 33. Octomvrie e necăjos și suflă rece. Pasul leneș nu se trece. El pe unde merge pîrlește Și copaci verzi nu iubește. Mat. FOLK. 1198. – Și: octomvrie; (învechit) octovrie; (popular) octombre, octomvre (alexi, w., densusianu, ț. h. 327, bl vi, 201, alr i 209, alb ii 2 416); (Ban., Transilv., Maram., nordul Mold.) october (alr i 209, accentuat și october ib. 209/59, 230, 324, alr ii 2 416/325, october alr i 209/243, 345), octobăr (bl vi., 201, alr i 209, accentuat și octobăr ib. 209/289), octombăr (ib. 209/12, 129, 131, 164, 375), octobîr (ib. 209/385); (nordul Transilv.) optober (ib. 209/ 249, 320, accentuat și optober ib. 209/295), optobăr (ib. 209/255, 269, 273, 283), optovăr (ib. 299/273), otober (ib. 209/278, 341, 355), otobăr (ib. 209/270); (Brașov) otomver (ib. 209/186); (vestul Olt.) octomber (ib. 209/856), octoambre (ib. 209/842), octoamvre (ib. 209/839), octoamvere (ib. 209/850); (prin Olt. și sudul Mold.) octombere (ib. 209/596, 618), octomvere (ib. 209/522, 592, 594, 837, 840, 850, 898), optovere (vîrcol, v.); (regional) octobrie (alr i 209/333), octobre (ib.209/118, 231, 335, 357, 378), oftombrie (ib. 209/878), oftombre (ib. 209/266), optomvre (alexi, w., alr ii 2 416/886), ontomvrie (alr i 209/772). subst. sg. – Din slavon. октомврии. – Variantele de tipul october provin din magh. október, germ. Oktober.